luni, 6 iulie 2009

Viata si destinul prin ochii mei..

Si totul incepe cu un puls prin a carui scanteie se oglindeste un spirit si prin care se infiripa un suflet scaldat intr-un trup firav.Viata e drumul pasilor tacuti in labirintul paradisului pierdut.Cursul vietii e faurit sub line ecouri de izvor croite in asternutul noantelor mii si mii.
Majoritatea ne afundam prin viata ca prin negura pustiului intunecat cautand raspunsuri si intelesuri pe care nici macar nu le constientizam ambalati in lumea profana de care toti ne lasam capturati,captura care ne nimiceste spre a ne pierde in monotonie.Monotonie care devine tot mai apasatoare pe masura ce o constientizam sau ne lasam pur si simplu trecuti prin ea in final devenind complet detasati de noi insine si de cei din jurul nostru.
Suntem dispusi sa cautam luminita din capatul tunelului fara a mai cauta luminita dinauntrul nostru.Observ deseori privirile oamenilor care trec pe strada care nu schiteaza sau gesticula nici cea mai mica scanteie in priviri si se lasa condusi de viata lor monotona.Paradisul pierdut consta tocmai din ignoranta noastra de a privi ADEVARUL din noi.Pasii pierduti sunt acele amprente care ne insotesc insa care ne duc pe-un drum necunoscut.
Cand vine vorba de destin credem de regula ca omul este supus legii neinduplecate a karmei.Se produce o mare confuzie in mintea omului cand vine vorba sa destinga termenii de destin si karma.Termenul de "karma" este un concept filosofic-spiritual prin care fiecare actiune a noastra are drept o urmare adica ceea ce semeni aia si culegi.Fiecare fapta buna isi va primi rasplata la fel ca si cea negativa.A NU SE INTELEGE ca este o forma de pedeapsa intrucat Dumnezeu ne-a dat un punct de reper din care sa pornim spre treapta evolutiva,spre drumul luminii insa acest drum presupune atat urcusuri si coborasuri dar suntem liberi sa ni-l faurim si sa-l modelam fragment cu fragment si NU reprezinta nicio piedica in evolutia noastra de zi cu zi.
Multi dintre noi suferim in aceasta viata ca altii in 9 si totul ni se pare ca se prabuseste incetul cu incetul si ca suntem victimele unei sorti blestemate.INTELEPCIUNEA SE DOBANDESTE PRIN SUFERINTA si suferinta nu este altceva decat Scoala Vietii prin care fiecare trecem mai greu sau mai usor.Si fiecare din noi trebuie sa ne ajutam reciproc pt spre a ne construi drumul spre UMANITATE!!           

Niciun comentariu: