Viata si destin(Intro)

Incep prin a-mi lasa gandul sa se manifeste in ploaia de cuvinte si ma voi lasa purtata de constiinta sinelui interior.Calatoria pe care omul o parcurge de la nastere pana la moarte pare a fi conceputa dupa un lant trofic prestabilit.Viata ni se scurge printre degete fara regrete.Insa de cele mai multe ori ne poarta pe-o tabla de sah unde omul pare a fi un biet pion. Destinul cu ale lui ramuri de spini ne strapunge spre a ne goni in taramul lacrimilor insangerate,presarate de suferinta propriului suflet.Cam asta ar fi viziunea in termeni poetici a omului condamnat sa-si poarte propria cruce in viata cea de toate zilele. Aceste cuvinte desprinse din mine apartin unui suflet poetic care pana acum ceva timp era prizonierul lumii profane in care traieste.Nu isi regasea cuvintele precum simtea sau doarea sa le exprime esenta insa spera ca nu isi va pierde profunzimea launtrica spre a deveni un gol in carne si oase purtat de gravitatia si legile fizice ale vietii. P.S:In urmatorul meu post pe blog o sa pun accent inclusiv pe viata si destin conform viziunii mele personale.