luni, 23 noiembrie 2009

10 deosebiri profunde dintre lege si Har

Legea ne desparte de, ne indeparteaza si ne izoleaza de Dumnezeu
Harul ne apropie de Dumnezeu, ne uneste cu El si ne alipeste la El
Legea ne obliga sa privim la noi insine
Harul ne indeamna sa privim la Dumnezeu
Legea ne obliga sa recunoastem ca suntem neputinciosi si neajutorati
Harul ne face sa ne incredem in ceea ce Dumnezeu poate si este dispus sa faca
Legea ne face preocupati de sine
Harul ne preocupa cu Dumnezeu
Legea ne arata ca suntem pacatosi, nelegiuiti si pierduti
Harul ne descopera ca Dumnezeu este plin de indurare si de o dragoste salvatoare
Legea iti spune: FA!
Harul iti spune: FACUT!
Legea ne ofera neliniste, insatisfactie, nesiguranta
Harul ne ofera incheiere, odihna si siguranta
Legea ne spune sa ne temem
Harul ne spune sa nadajduim
Legea ne osandeste si pretinde pedepsa, fara mila
Harul aduce mantuire si ofera indurare
Legea se asteapta la perfectiune din partea noastra
Harul ne ofera perfectiunea lui Hristos in schimbul imperfectiunii noastre

duminică, 15 noiembrie 2009

BIETUL PLINIU
Pliniu, guvernatorul Romei in Asia Mica a celui de-al doilea secol dupa Hristos a fost atat de stupefiat de crestinii adusi inaintea lui pentru a fi judecati incat a decis sa-i scrie o scrisoare Imparatului Traian pentru a-i solicita sfatul. Iata ce spune ca l-a incurcat si tulburat atat de mult la acesti oameni. Odata un crestin necunoscut a fost adus inaintea lui, iar Pliniu a inceput sa-l amenite spunandu-i:
"Te voi exila!"
"Nu poti s-o faci" a venit raspunsul, "caci toata lumea este Casa Tatalui meu!"
"Atunci, te voi omora!"
"Nu poti s-o faci", a raspuns crestinul, "fiindca viata mea este ascunsa impreuna cu Hristos in Dumnezeu"
"O sa-ti confisc averea! " a strigat Pliniu
"Nu poti s-o faci fiindca averea mea este in ceruri!"
"O sa te alung dintre oameni si nu o sa mai ai nici un prieten!" a venit o ultima amenintare.
Si inca odata raspunsul calm a fost,


"Nu poti s-o faci fiindca am un priten nevazut de care tu nu poti sa ma desparti!"
Saracul Pliniu! Ce-a putut sa faca necajitul guvernator cu toata puterea de a lasa sau de a lua viata oamenilor, de a ameninta, tortura, si exila dupa bunul plac? Nimic, unui adevarat crestin! Esti tu intimidat de oameni si de trufia lor? Daca esti un crestin, suflarea lor otravita nu te poate atinge. Inaintea ta despotii si tiranii sunt dezarmati si si neputinciosi!


CREDINTA ESTE UN DAR:


"Credinta este un dar de la Dumnezeu. Nu este un merit, un efort personal sau o stradanie religioasa a omului. De fapt, a confunda credinta cu cele mentionate mai sus, indica o baza legalista a legaturii cu Dumnezeu si a vietii spirituale (daca mai poate fi una!), si nu o autentica relatie cu Dumnezeu bazata pe credinta si pe meritul lui Isus Hristos! O astfel de "credinta" este o uraciune si o amagire, respinsa de Dumnezeu. Ea este o ispitire a harului Sau imbelsugat care ne-ar "darui-o fara plata" in schimbul acceptarii de catre noi a neprihanirii lui Hristos in locul neprihanirii de sine. Este necesara reafirmarea permanenta a acestui adevar fundamental, fiindca omul, in rebeliunea sa impotriva lui Dumnezeu, ramane totusi o fiinta incurabil religioasa care cauta sa-si satisfaca acest instinct prin a-si crea propriile divinitati si crezuri compatibile cu acestea. Pe acestea le prefera, negresit, in favoarea Dumnezeului Celui Viu, fiindca aceste marionete ii permit lui sa traga sforile si sa evite orice constrangere rezultata din vreo obligatie morala fata de ele!"
(Acest pasaj este adaptat si inspirat dupa Geoffrey B. Wilson)


"Credinta il recunoaste pe Isus ca fiind Domnul inimilor noastre pe cand legalismul, efortul de sine, introneaza eu-l pe tronul inimilor. In schimbul primirii adevaratei credinte, in dar, pacatosului i se solicita renuntarea neconditionata la orice merite personale si incetarea oricarei tentative de a-si gasi justificare prin fapte... Numai abandonarea tuturor ideilor preconcepute despre credinta, poate face loc credintei cu care un pacatos se poate, cu adevarat, apropia de Dumnezeu. "Lumea i-ar oferi lui Dumnezeu, aproape orice, cu exceptia acestui element strict necesar, al credintei...fiindca, "numai credinta", este prea umilitoare" (dupa Frank Gabelein - fost director la Stony Brook School si coeditor la cunoscuta revista "Christianity Today")

miercuri, 11 noiembrie 2009

CREDINTA
DESPRE OBIECTUL CREDINTEI:


"Credinta nu priveste la ea insasi" (Vance Havner)


"Credinta nu este un act savarsit o singura data, ci o neintrerupta privire aruncata din inima, lui Dumnezeu" (A.W.Tozer)


"Credinta nu are nici o valoare, daca nu ne leaga de Dumnezeu" (Vance Havner)


"Nadejdea mea e pusa-n nimic altceva Decat in al Lui sange si-n neprihanirea Sa. Nu indraznesc in nimic sa ma bizuiesc, Decat in al Sau Nume dumnezeiesc! Pe Hristos stau, stanca tare Oriunde altundeva, sunt nisipuri miscatoare!" (Edward Mote)




DESPRE NECESITATEA CREDINTEI:


"A trai prin credinta este un lucru mult mai sigur si mai placut decat sa traiesti dupa simturi sau dupa fapte" (C.H.Spurgeon)


"Credinta este o incredintare de sine Marelui Doctor, o lasare a cazului nostru in mainile Lui" (Augustus H.Strong)


“Credinta inseamna a fi absolut sigur de fagaduinta lui Dumnezeu si ca ceea ce astepti de la El, se va implini. Bazarea cuiva pe faptele pe care le face nu poate sa produca decat o iluzie ca vor fi suficiente, ca ele vor satisface cumva standardul de sfintenie la care aspira, si ca ascultarea acestuia este uniforma, imaculata. Credinta este o "incredere neclintita", o "puternica incredintare", un "stiu ca", pe cand legalismul inseamna un "sper ca", un "poate", "vom vedea", "voi afla atunci ". Cu alte cuvinte, el reprezinta o nazuinta desarta. In vreme de prigoana, legalismul nu tine. Odata, un crestin a fost adus in fata unui tribunal care-i condamna pe crestini. Acesta le-a spus ca in ciuda a tot ceea ce-i faceau nu puteau sa-l clatine fiindca el credea ca daca isi incredintase viata in mana lui Dumnezeu, El ii va fi credincios in necazul lui. Atunci judecatorul l-a intrebat: "Crezi oare ca cei de teapa ta vor ajunge in slava, cu Dumnezeu?" Raspunsul a fost: "Eu, nu cred ca! Eu, stiu sigur ca asa va fi!"
Credinta nu este un "cred ca". Ea este un "stiu sigur". Credinta crestinului este o speranta transformata in certitudine.

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

INTELEGEREA BIBLIEI


"Oamenii nu resping Biblia fiindca gasesc greseli in ea, ci fiindca ea gaseste greseli la ei" (John Blanchard)


"Un suflet umil si doritor va descoperi mii de lucruri in Biblie pe care savantul mandru, arogant si ingamfat va esua jalnic sa le inteleaga" (J.C.Ryle)


"Omul care o citeste superficial va trai superficial, iar un crestin superficial este cea mai patetica parodie a adevarului" (John Blanchard)

JERTFA LUI HRISTOS

  "Nu exista o moarte a pacatului fara moartea lui Hristos" (John Owen)

  "Nu se pune problema mortii pacatului fara ca sa aibe loc moartea lui Isus" (John Owen)

  "Daca Hristos nu ar fi murit, atunci pacatul nu ar muri, in veci, in pacatos" (John Owen)



VIRTUTEA UMANA NU-I POATE FI EGAL

  "Ascultarea nu va repara nelegiuirile trecutului, caci ea este o datorie in sine, iar ceea ce la randul ei este o datorie nu poate compensa o alta... Omul era dator cu ascultarea inca inainte de a fi pacatuit si de aceea ramane datoria lui si dupa ce a facut-o, cum a fost si inainte. Totusi, o datorie noua (aceasta este pacatul, faradelegea), nu poate fi platita cu o datorie veche...De la creatie, datoria noastra a fost ascultarea de lege...dar prin caderea in pacat ne-am facut inca o datorie care este pedeapsa legii, iar dupa cum datoria de a asculta de lege trebuia satisfacuta prin respectarea ei, tot asa datoria de plata a incalcarilor ei, trebuie satisfacuta prin suferinta" (Stephen Charnock)

  "Ispasirea (moartea) lui Hristos este suficienta (pentru mantuirea) tuturora, dar eficace doar pentru unii, si anume, doar pentru aceia care-si insusesc (accepta) beneficiile ei"

  "Hristos nu a murit conditionat pentru oameni, ci daca vor crede. Dar, El a murit pentru toti alesii lui Dumnezeu, pentru ca acestia sa creada". (John Owen)

  "Nu toti sunt mantuiti prin moartea lui Hristos, dar toti care sunt mantuiti, sunt mantuiti prin moartea Lui; moartea Lui este suficienta pentru a-i salva pe toti, la fel cum soarele este suficient pentru a-i lumina pe toti; dar daca cineva clipeste (isi inchide ochii!), pe acela soarele nu-l va lumina" (Henry Smith)

ESTE PENTRU TOTI

  "Misticul Soare al Neprihanirii (a spus sf.Ambrozie) a rasarit pentru toti, a venit la toti, a patimit si a inviat din morti pentru toti - dar daca cineva nu crede in El (in Hristos), acela se lipseste singur de binele pe care i-l poate face. Doar daca unul isi inchide ferestrele pentru a elimina razele soarelui asta nu inseamna ca soarele nu este pentru toti". (Isaac Barrow)

  "Daca El ar ascunde pacatul, sau l-ar ignora, ar gresi. Daca l-ar fi lasat inca asupra noastra, ar fi dus la moartea noastra. De aceea, a trebuit Isus sa ia asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturora, si astfel sa ne scape, pentru ca luandu-o asupra Lui, dupa cum a si facut-o in dragostea si Legea Lui, inseamna ca daca acum El traieste si noi vom trai impreuna cu El, si cine si-ar dori mai mult?" (John Bunyan)

  "El nu ne-a judecat dupa pacatele noastre". De ce nu ne-a judecat Dumnezeu pentru pacatele noastre? Nu fiindca l-a judecat pe un Altul pentru ele? Pe un Altul care a luat pacatele noastre asupra Lui si despre care s-a spus ca "Dumnezeu l-a pedepsit cu mania Lui ingrozitoare"? Si pentru ce l-a pedepsit, daca nu pentru pacatele noastre? O, Doamne indurator, Tu esti prea drept sa te razbuni de doua ori pentru aceleasi nelegiuiri si fiindca ti-ai indreptat ingrozitoarea manie asupra Lui, acum nu o vei mai abate si asupra noastra, ci pedepsindu-l pe El dupa faradelegile noastre, pe noi, ne vei rasplati dupa meritele Sale!!" (Sir Richard Baker)

INTRUPAREA DOMNULUI ISUS

  "Aceasta este minunea si surpriza ideii si actului intruparii: ca Dumnezeu putea si devenea trup; ca Dumnezeu intra in aceasta viata pe care noi oamenii o traim, limitandu-se in timp si spatiu pentru ca ochii oamenilor sa-l poata vedea si sa nu moara. Doar asa l-au putut "vedea" Cel Nevazut. Creatorul aparea in mijlocul creatiei Sale intr-un fel in care aceasta sa-l poata vedea si cunoaste. De aceea, aproape de incheierea acestei misiuni El a putut spune cu satisfactie: "Am facut cunoscut numele Tau, oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume" (Ioan 17:6), fiindca prin intrupare a putut face acest lucru cu succes". (adaptare dupa, Charles Swindoll)

  "Fiindca Hristos este om, el poate ispasi pentru el si poate simti impreuna cu el. Fiindca Hristos este Dumnezeu, ispasirea savarsita de El are o valoare absoluta, iar unirea omului cu Dumnezeu pe care astfel o realizeaza, este desavarsita" (John Blanchard)

  "Prin intrupare, El a luat chipul unui rob in timp ce a pastrat chipul lui Dumnezeu. Este exact ceea ce face posibila mantuirea noastra si o realizeaza" (William Hendricksen)


"Povestea incarnarii este o poveste a coborarii si a inaltarii...Ma gandesc la ideea coborarii jos, jos de tot apoi a inaltarii sus, sus de tot. Ma gandesc la coborarea nu doar in umanitate, ci la acele noua luni care preced nasterea umana...si apoi la coborarea si mai jos in moartea trupului de om. Cineva se poate gandi la imaginea unui scufundator, care se dezbraca de haina dupa haina, dezgolindu-se, si zvacnind in aer, plonjeaza in apa verzuie, calda si luminata de razele soarelui, coborand pana la apa rece si intunecata din adanc, la noroiul si mizeria de pe fundul marii, dar urcand din nou, cu plamanii goliti de aer, la apa calda si luminoasa iesind in cele din urma in bataia soarelui tinand triumfator in mana obiectul pentru care a sarit in apa. Acest obiect recuperat este natura umana, insa pe langa aceasta si intreaga creatie, noul univers" (dupa C.S.Lewis)