Cavalerii ioaniti(Partea I)

Originile si istoria Ordinului Ioaniti

In istoriografia romaneasca sunt cunoscuti sub denumirea generica de Ioaniti si apar pentru prima data in documentul omonim emis de Cancelaria regelui Ungariei Bela al IV-lea, prin care ne-au fost transmise informaţii referitoare la existenţa pe teritoriul Munteniei a unor formaţiuni statale româneşti. Tot din acelasi document rezulta o realitate incontestabila: Cavalerii Ioaniţi au fost chemaţi de regele Ungariei să apere teritoriul regatului de repetatele invazii ale tătarilor. În schimbul acestor obligaţii, regele le-a daruit cavalerilor un teritoriu întins situat între Carpaţi, Dunăre şi Olt, în care se afla Ţara Severinului împreună cu cnezatele lui Ioan şi Farcaş până la Olt, nu şi Ţara voievodului Litovoi care a fost lăsată românilor să o stăpânească în aceleaşi condiţii ca până atunci.
Le-a mai dat Cavalerilor şi toată ţara Cumaniei, “dacă o pot cuceri”, ce se află la răsărit de Olt, cu excepţia Ţării lui Seneslau “voievodul românilor” în aceleaşi condiţii ca şi cele date voievodului Litovoi. Românii menţionaţi trebuiau să dea ajutor armat Cavalerilor Ioaniţi pentru apărarea ţării, iar cavalerii să-i ajute pe români în aceleaşi condiţii.

Nasterea Ordinului Ioanit este indisolubil legata de persoana complexa a patronului sau spiritual: Sfantul Ioan Botezatorul, care ocupa un loc aparte in traditia crestina orala si scrisa. “El este acela despre care a zis proocul Isaia: Glasul celui care striga in pustiu: pregatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui” (Mat. 3, vers. 3). Inainte Mergatorul Domnului dezleaga Legea Veche si o deschide simbolic pe cea Noua, anuntand venirea Mantuitorului Hristos. “Adevarat zic voua: Nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul.” (Mat 11, vers. 11). 

Pe considerentele scripturistice Nou Testamentare amintite mai sus, luate in paralel cu Sfanta Traditie, Sfantul Ioan Botezatorul s-a bucurat de o veneratie deosebita inca din primele veacuri ale Bisericii, atat in cult, cat si in onomastica crestina propriu-zisa: Ioan, Ioana. In cele doua mari Biserici surori desprinse din trunchiul comun prin nedorita Schisma din 16 iulie 1054, Sfantul Ioan Botezatorul este celebrat anual pe 7 ianuarie, data care si incheie de altfel ciclul sarbatorilor de iarna. In Evul Mediu, efervescenta religioasa din timpul Cruciadelor – carora le vom dedica curand un episod separat – a facut ca multe congregatii crestine, cu precadere din Apus, sa-si aleaga un patron spiritual. In general, asociatiile negustoresti preferau in onomastica crestina patronala pe Sfintii Ioan si Nicolae.