duminică, 15 noiembrie 2009

BIETUL PLINIU
Pliniu, guvernatorul Romei in Asia Mica a celui de-al doilea secol dupa Hristos a fost atat de stupefiat de crestinii adusi inaintea lui pentru a fi judecati incat a decis sa-i scrie o scrisoare Imparatului Traian pentru a-i solicita sfatul. Iata ce spune ca l-a incurcat si tulburat atat de mult la acesti oameni. Odata un crestin necunoscut a fost adus inaintea lui, iar Pliniu a inceput sa-l amenite spunandu-i:
"Te voi exila!"
"Nu poti s-o faci" a venit raspunsul, "caci toata lumea este Casa Tatalui meu!"
"Atunci, te voi omora!"
"Nu poti s-o faci", a raspuns crestinul, "fiindca viata mea este ascunsa impreuna cu Hristos in Dumnezeu"
"O sa-ti confisc averea! " a strigat Pliniu
"Nu poti s-o faci fiindca averea mea este in ceruri!"
"O sa te alung dintre oameni si nu o sa mai ai nici un prieten!" a venit o ultima amenintare.
Si inca odata raspunsul calm a fost,


"Nu poti s-o faci fiindca am un priten nevazut de care tu nu poti sa ma desparti!"
Saracul Pliniu! Ce-a putut sa faca necajitul guvernator cu toata puterea de a lasa sau de a lua viata oamenilor, de a ameninta, tortura, si exila dupa bunul plac? Nimic, unui adevarat crestin! Esti tu intimidat de oameni si de trufia lor? Daca esti un crestin, suflarea lor otravita nu te poate atinge. Inaintea ta despotii si tiranii sunt dezarmati si si neputinciosi!


CREDINTA ESTE UN DAR:


"Credinta este un dar de la Dumnezeu. Nu este un merit, un efort personal sau o stradanie religioasa a omului. De fapt, a confunda credinta cu cele mentionate mai sus, indica o baza legalista a legaturii cu Dumnezeu si a vietii spirituale (daca mai poate fi una!), si nu o autentica relatie cu Dumnezeu bazata pe credinta si pe meritul lui Isus Hristos! O astfel de "credinta" este o uraciune si o amagire, respinsa de Dumnezeu. Ea este o ispitire a harului Sau imbelsugat care ne-ar "darui-o fara plata" in schimbul acceptarii de catre noi a neprihanirii lui Hristos in locul neprihanirii de sine. Este necesara reafirmarea permanenta a acestui adevar fundamental, fiindca omul, in rebeliunea sa impotriva lui Dumnezeu, ramane totusi o fiinta incurabil religioasa care cauta sa-si satisfaca acest instinct prin a-si crea propriile divinitati si crezuri compatibile cu acestea. Pe acestea le prefera, negresit, in favoarea Dumnezeului Celui Viu, fiindca aceste marionete ii permit lui sa traga sforile si sa evite orice constrangere rezultata din vreo obligatie morala fata de ele!"
(Acest pasaj este adaptat si inspirat dupa Geoffrey B. Wilson)


"Credinta il recunoaste pe Isus ca fiind Domnul inimilor noastre pe cand legalismul, efortul de sine, introneaza eu-l pe tronul inimilor. In schimbul primirii adevaratei credinte, in dar, pacatosului i se solicita renuntarea neconditionata la orice merite personale si incetarea oricarei tentative de a-si gasi justificare prin fapte... Numai abandonarea tuturor ideilor preconcepute despre credinta, poate face loc credintei cu care un pacatos se poate, cu adevarat, apropia de Dumnezeu. "Lumea i-ar oferi lui Dumnezeu, aproape orice, cu exceptia acestui element strict necesar, al credintei...fiindca, "numai credinta", este prea umilitoare" (dupa Frank Gabelein - fost director la Stony Brook School si coeditor la cunoscuta revista "Christianity Today")

Niciun comentariu: