Tracii

Arborele tracic numără peste 200 de triburi, esenţiale fiind cele ale Dacilor, Geţilor, Ramanilor, Bessilor (metalurgişti), Latinilor etc.

Dio Casius a spus "şi iarăşi să nu uităm că Traian - Troian a fost trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fraticide, iar Tracii au fost Daci".

După Mircea Eliade, numărul ramurilor giganticului arbore uman al Tracilor se ridica la cca. 200 ("Dicţionar al Religiilor", pag. 265).

Prof. Dumitru Balaşa a alcătuit un tabel al acestora numărând nu mai puţin de 150 de ramuri tracice (vezi "Tara Soarelui" sau "Istoria Daco-României", ed. Kagaion, 1997).

Herodot (425 BC) considera: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, Tracii au multe nume, după regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleaşi la toţi" (Fontes, I, 65).

După victoria grecilor, de la Maraton, asupra Perşilor, regele Xerxes (486-465 BC) îşi construieşte o mare armată printre care se menţionează de către Herodot şi prezenta Tracilor Bithini, din nord-vestul Asiei Mici; aceştia sunt descrişi astfel: "Tracii însoţeau expediţia purtând pe cap căciuli din blana de vulpe, îmbrăcaţi cu hitoane, peste care se înfăşurau cu mantale viu colorate. În picioare şi peste pulpe aveau o încălţăminte din piele de căprioară. Ca arme au suliţe, scuturi uşoare şi pumnale mici".

Ovidiu în "Tristele" îi surprinde pe tracii geto-daci astfel:

* Îi vezi călari, venind şi ducându-se prin mijlocul drumurilor.

* Între ei nu-i nici unul care să nu poarte tolbă, arc şi săgeţi îngălbenite de veninul viperei.

* Au glas aspru, chip sălbatic şi sunt cea mai adevărată întruchipare a lui Marte.

* Părul şi barba lor n-au fost tunse niciodată.

* Mâna lor dreaptă e totdeauna gata să înfigă cuţitul pe care îl are legat la şold orice bărbat.

În anul 547 BC Perşii lui Cyrus au înfrânt Regatul Lydiei Tracice din Asia Mică, extinzându-şi stăpânirea spre nord-vest până la ţărmul sudic al Mării Marmara.